Related reading:

Why the Crisis of the Unipolar World is due to its proximous Decay

Why the Existence of a Homonym causes Identity Usurpation from the USA

Why I have parted from Western Europe after establishing for three Decades

*********************************************************************************

Rezumat

După emigrarea mea, Dan TEODOSIU, a fratelui meu, Nicolae (Nikolaus) Adrian TEODOSIU, a tatălui meu, Cristian Victor TEODOSIU si a mamei mele, Ana TEODOSIU născuta LUPAȘ, din Romania in Germania in anul 1984 si pana la reîntoarcerea noastră din Fanta in Romania trei decade mai târziu in 2015/6, in special fratele meu si cu mine am fost confruntați in mod crescător cu discriminare, persecuție si in final sechestrare pe teritoriul Germaniei si Franței.

Teza textului de mai jos poate fi rezumata prin faptul ca, fiind elemente de valoare deja la emigrarea in Occident, membrii familiei mele au fost supuși in mod ilegal de interese occidentale antagonice care rămân a fi determinate la observație/spionaj si control/profilare, anume in forme inițial subtile si mascate si in final autoritare si coercitive care, nefiind contracarate corespunzător din punct de vedere legal, au cauzat inițial efecte restrictive indirecte asupra psihicului si cu timpul efecte cumulate din ce in ce mai alterante de natura direct somatica, care au consumat treptat capitalul inițial considerabil de încredere in corectitudinea sistemului occidental cu care eu am emigrat, transformându-l in final intr-o opoziție principiala deschisa bazata pe însăși necesitatea de prezervare a propriei identități in raport cu mediul occidental.

Motivul numeroaselor tentative de observație si control din partea sistemului pare prin urmare sa fi fost acela ca in tot decursul perioadei de emigrație am ținut sa rămânem romani neasimilați de Occident in ciuda efectelor negative pe care le detaliez mai jos, si care au fost surmontate in final astfel încât actualmente dispun de cunoștințe specifice si aparte pe care am început sa le fac disponibile pe situl meu internet www.teodosiu.net situat in Romania, pentru care rog a se face publicitate in interes general, fiind interesat de a colecta reacțiile pe adresa mea de email.

Link-urile de la începutul paginii conțin motive corelate de ordin general, respectiv particular, pentru experiențele negative detaliate mai jos, care descriu uzurparea sistemica practicata de lumea unipolara, respectiv uzurparea personala practicata de omonimi.

*********************************************************************************

Abstract

After mostly self-studying Mathematics and Computer Science in Germany between 1984 and 1994 laying the accent on the computational aspects (Applied Mathematics and Algorithmics), finishing a Master in Computer Science as well as a Master in Mathematics with highest marks and distinctions, I moved to France in order to work on a PhD thesis and thus complete my education in formal aspects (Logic and Semantics) of the studies mentioned above, as applied to the most modern trends in parallel and distributed systems.

During the almost two decades starting with September 1994 that I have lived in France I have been working with a long interruption of 10 years on the PhD thesis in Theoretical Computer Science. The French direction and professional integration of the thesis proved to be a lengthy battle with my supervisor and the education and research environment where I activated, during which I was increasingly confronted with the most unethical, unstraight, dishonest and even hostile strategies applied to doctoral students in France such that the recognition of their endeavour for French degrees and titles is delayed or even denied.

To my above demotivating professional experience in France which extended until October 2001, added up over time a series of medical problems that French doctors intentionately downplayed, by lacking to prescribe necessary rapid and unintrusive medical inquiries when these were necessary, or, oppositely, intentionately exaggerated, by enforcing tedious and intruding medical inquiries when these were clearly unnecessary. Both were in fact opposite failures to attend to the actual condition of my person as a patient on the part of these either incompetent or unethical doctors.

All of the above led myself gradually into a state of independent preoccupation with private and scientific matters of own interest and profit, implicit isolation from the French society and retirement inside my family, starting with 2002. After taking online the side of the pacifistic democrats in Western Europe which were opposing the hawkish neoconservators leading the USA during the tensioned discussions at the UNO Security Council in 2002 and the illegal war in Irak in 2003, I was visited in France by female ex-colegues from Romania in 2003, with whom I had several discussions which awoke my interest in involving into very profitable real-estate investments on capital and credit in Romania in 2004, and convinced my parents to act rapidly to the same purpose.

In the following period, during my visits to Romania, passing through Germany in 2006, I was several times confronted with excessive violence of the police representing the German State Authority in München and Stuttgart, being arrested and accused on pretended aggression against police officers while exercising their duty, accusations which the German Justice found me guilty of and sentenced in September 2009.

While the investments of 2004 proved already in 2006 to be very profitable, the further investments of my parents in 2007 lead them into over-crediting and over-engagement after the real-estate bubble exploded in 2008, causing very much financial stress, procedural opposition and even psychological conflict with my family which was not comprehending my critical warnings concerning the negative effects of their psycho-financial over-involvement.

This finally lead my parents to appeal to medicals representing the French State Authority to use coercion by force instead of reasoning by arguments against me with the purpose of forced retention of my person on French soil starting with December 2009 on pretended social inadaption because I lacked an intimate relationship.

During this period of internal opposition to the French state authorities, just for the sake of not abandoning the conceptual scientific work that I had previously performed, I decided to finalize the French doctoral thesis in 2010, and to demand the French citizenship, in order to counter the over-authoritarian treatment on the part of the French State. Despite adopting the French citizenship within 6 months in November 2011, finishing the doctoral thesis (PhD equivalent) in Computer Science within 2 years in March 2012 Chevaleret/Paris with highest honours, and vainly applying for all positions in Computer Science accessible to me for 1 year in 2012-2013, I could not obtain a satisfying position within the French society.

After four years of forced retention on the French territory, I, therefore, decided to leave by all means available to me, and to give up the French citizenship as soon as possible, citizenship that I had acquired under the procedural blackmail and authoritarian pressure perpetrated by the French authorities. I spent the year 2014 in Germany, participating in scientific and technological events that suited my Research & Development interests, vainly trying to find a position in public or private Research & Development mainly in the UK and US, while in the meantime being at several occasions at the same time robbed by burglars and mistreated by private and public police on completely invented grounds.

Meanwhile having readopted the Romanian citizenship, while all the time being of Romanian nationality and subliming in my view and practice the Orthodox faith, I increasingly felt that the incompatibility and ununifiability with the French & German citizenships and the Catholic & Protestant faith became ever more evident and heavily charged upon my person and my family (my brother and my parents).

I finally decided to contact my family and arrange my departure for Romania where I was born and had lived my first 20 years, where I resettled in 2015, in a central apartment that I had acquired in 2004. To clear-up the misunderstandings about the incidents in Germany I demanded of the German state authority in 2016 a certificate of conduct, that is supposed to contain all registered misbehaviours that are still recorded of the person in question, only to find out that mine was in fact completely and absolutely empty, thus in my view exposing the repressive nature and the legal mockery that the German Law and Order has become during the last decade, much resembling the similar evolution that was reported from the USA ever since year 2K.

As a consequence of the above I gave up at the beginning of 2016 my German Citizenship (which I had acquired in 1993), and returned the German passport (that I had been given immediately after my emigration from Socialist Romania to Federal Germany in 1984 because of being considered of German origin in the sense of the German Constitution) back to its issuers, the German state authorities. In 2017, after moving my private and professional interests from France to Romania, I decided to repudiate also my French citizenship, which had fulfilled its purpose and had become useless, thereby freeing myself of the allegiance duty toward France that is supposed to go along with the citizenship.

I retained from the above experience a bad taste with respect to Western-European education, research & development, particularly because these had been the prime reason for my emigration to Western Europe in the first place, that gradually extended to the entire Western-European society my view of mutual conflict with my own attitudes and principles. In my opinion, especially the French Doctors and the German Police fail to be educated according to ethic and deontological rectitude, the very ultimate purpose of any educational curriculum. The under-informed and over-authoritative attitude even of higher state-representatives led myself to the opinion that Western-European elites over-appreciate their knowledge and abilities, going as far as to postulate dogmatic opinions that are only valid there were they are uttered, that is, mostly in Western Europe.

***

In the following I briefly sketch a parallel description in English and Romanian of the main events that took place after my adoption of the German citizenship in 1993, during the elaboration of my German Master theses in Mathematics and Computer Science and my French PhD thesis in Theoretical Computer Science, including a description of the excessive violence of the German State toward my person in 2006, events that entailed numerous conflicts with the German state authority until 2014, and the forced retention by the French State of my person from 2009 until 2014, which led to a conflicting relation to the French state authority that constrained me to adopt the French citizenship in 2011, followed by my departure from France in 2014, and Germany in 2015, my establishment in Romania, and finally the repudiation of the German citizenship in 2016, and the French citizenship in 2017.

*********************************************************************************

Tratamentul psihiatric forțat asupra fratelui meu in Germania si Franța in anii 1986-2016

Încep prin a descrie cu amânunte modul in care fratele meu care fusese in Romania nu numai un elev de școala si liceu, si un student eminent, ci si o persoana excepțional de culta pentru vârsta sa, a fost ignorat, deviat, destabilizat, atacat si sabotat fizic si psihic, de mediul german si francez in care a emigrat timp de peste trei decade, astfel încât după numai un an si jumătate a început de la emigrație sa fie afectat de probleme psihice din ce in ce mai grave, utilizate de mediul german si francez ca pretext pentru a-l interna si ai aplica un tratament forțat cu scopul de a-l sechestra pe teritoriul francez si german împotriva voinței sale si a-l împiedica sa se reîntoarcă in BUCURESTI/Romania, in spațiul sau genetic si educațional de origine, adică printre intelectualii romani. 

La emigrarea familiei (eu, fratele meu si părinții mei) in Germania in aprilie 1984 am zburat cu avionul peste Berlin la München si ne-am prezentat la Registrierungslager (lagăr oficial de înregistrare) ca etnici germani fără cetățenie pentru o săptămâna, de unde ne-am deplasat la Stuttgart in căminul institutului Max Planck unde tatăl meu fusese angajat, si unde am locuit circa doua săptămâni, timp in care eu am vizitat cursuri de matematica la universitate si am constatat nivelul conceptual si ritmul scăzut al prelegerilor. De acolo ne-am mutat intr-un apartament mic de bloc in Botnang/Stuttgart unde părinții mei au locuit pana in vara 1985, si de unde tatăl meu sub influenta mediului german ne-a sfătuit sa ne mutam, fratele meu si cu mine, intr-un cămin social de sudeți in centrul orașului, ca sa avem contact cu persoane de sex opus cum de asemenea ne-a sfătuit sa cerem burse sociale care se acorda studenților care provin din medii defavorizate, in loc de burse private care se acorda pe merit, ceea-ce cel puțin mie mi-ar fi fost accesibil.

Camerele la căminul de pe Rosenbergstrasse 66-68 unde am obținut spațiu locativ erau de 8 metri pătrați, bucătăria era comuna pe palier ca si toaletele, si ultra-majoritatea studenților cazați, printre care un număr suprareprezentat de emigranți in special turci, aveau un nivel de educație si studii in general scăzut, spre deosebire de casele si blocurile de pe vizavi care erau deținute in proprietate privata si locuite de persoane cu pretenții materiale de clasa germana mijlocie, si de unde suspectez ca fratele meu a fost spionat, după cum a afirmat din ce in ce mai insistent, cu un microfon direcțional deoarece ani de zile mai târziu, in 1997, in Franța am avut ocazia sa constat ca mama mea descoperise in mod incidental ca o persoana tânăra si jerpelita spiona in mod hectic dintr-o locuința aflata pe vizavi cu o antena parabolica era legata de un calculator personal vizibil in apartament sau si orientata orizontal pe sufrageria apartamentului nostru, in care pe peretele vizibil erau doua uși batante de sticla in spatele cărora se afla un PC Windows NT precum si doua uși glisante de sticla in spatele cărora se afla un televizor catodic color SECAM THOMPSON, bănuiala care nu am putut sa o verific dar care era întărita de faptul ca afirmații similare de observație si chiar spionaj din locuința de pe vizavi fuseseră făcute de fratele meu deja in Germania.

In apartamentul din Botnang fratele meu locuia intr-o extensie de aproximativ 6 metri pătrați deschisa spre sufragerie, iar eu locuiam intr-o camera de aproximativ 8 metri pătrați. Imediat după intrarea in locuința părinții au achiziționat pentru mine un radio-casetofon AIWA cu boxe incluse, si un televizor catodic PAL PHILLIPS, despre care pot afirma ca exercita o atracție deosebit de debila, conținutul programelor fiind debil iar reclamele fiind repetitive si adicționale deoarece aveau unicul scop de a exercita o hipnoza prin aranjamentele secvențelor de imagine si sunet din care erau compuse. A posteriori acest televizor, care avea sa aibă o istorie îndelungata si ulterior suspecta, mi-a ridicat mari semne de întrebare deoarece ani de zile mai târziu, in 2005, in Franța am descoperit in ecranul catodic CRT pe care îl dețineam eu la 75017 PARIS, Rue de Tocqueville 140, precum si in ecranul catodic CRT pe care îl deținea fratele meu in locuința din 60500 CHANTILLY, Avenue du Marechal Joffre 15, cate unu sau doi cilindri negri si plați de aproximativ 1 centimetru diametru din material dur pe o bucata de piele maron-orange tăiata neregulat si lipiți cu silicon alb in interiorul ecranelor pe tuburile catodice, montaje evident artizanale pe care nici-unul din membrii familiei nu il executase sau comandase si care fuseseră evident adiționate montajului executat industrial in fabrica asiatica din care proveneau si anume in mod evident cu un scop manipulatoriu si ilegal.

In ciuda interesului deosebit si cunoștințelor extensive de fizica teoretica in cazul fratelui meu si a celor de matematica in cazul meu, tatăl nostru ne-a pus in vedere sa studiem informatica in Stuttgart, fără sa ia in serios avertismentele mele relativ la nivelul teoretic slab al facultății de informatica din Stuttgart după ce urmasem numai doua săptămâni de curs, opinie confirmata ulterior si de profesorii si cercetătorii de fizica pe care îi cunoștea din propriul mediu profesional din Stuttgart. Nivelul teoretic al facultății de Informatica fiind deosebit de nesatisfăcător, fratele meu s-a reorientat rapid deja din vara 1984 spre câștiguri materiale si a început sa lucreze la Stuttgart ca programator pentru doua luni ceea-ce ne-a permis sa ne amenajam camerele de cămin, in timp ce eu mi-am am trecut bacalaureatul German, etapa necesara pentru admiterea la facultate pe care o obținusem deja sub aceasta condiție. In timp ce eu m-am orientat din ce in ce mai mult către cursurile de matematica si am intrat in contact cu facultatea de matematica pe care după aceea am absolvit-o in paralel cu cea de informatica, fratele meu a fost rapid deviat către putinele obiectivele culturale ale orașului Stuttgart precum si către localurile germane unde însa, spre deosebire de Romania, nu putea discuta decât cu persoane de educație foarte oarecare ca sa nu spun simplisimă, ceea-ce din punct de vedere intelectual era o irosire de timp si energie.

După mutarea părinților in Franța in vara 1985, radio-casetofonul AIWA pe care ascultam in general muzica clasica a fost cazat in camera mea de cămin in timp ce televizorul catodic PAL PHILLIPS a fost din păcate cazat in camera de cămin a fratelui meu. După cum am aflat mai târziu, scurt timp după aceea fratele meu a fost vizitat in camera de cămin de o nemțoaica pe nume Sabine SIEMENS, provenita dintr-un mediu social mediu si împrietenita cu turci din cămin, care căuta relații intime in acel context si care i-a făcut implicit avansuri fratelui meu pentru a refuza însa imediat orice contact, mai mult sau mai puțin ca auto-confirmare prin provocare. Acest refuz a afectat in mod nejustificat personalitatea fratelui meu, care a subiectivizat cauzele discordantei de interese tentând sa se auto-lezeze nu numai psihic ci chiar fizic, ceea-ce nu i-a reușit după cum era de așteptat. Câteva săptămâni după aceea, aceeași persoana a intrat tot cu insistente in relație intima cu mine pentru o buna perioada de timp, eu neavând decât mult mai târziu imaginea clara a efectului destabilizator pe care scurta relație cu aceasta persoana o cauzase asupra fratelui meu. In săptămânile care au urmat am avut mai puțin timp sa discut cu fratele meu care a început sa aibă impresii din ce in ce mai acute ca este rejectat de mediul înconjurător, ceea-ce chiar era adevărat si, ca extrapolare indusa psihic, ca cei din jur fac aluzii negative in prezenta sa, izolare si ostilitate exercitata de mediul german amplificata de condițiile sociale reduse in care era plasat in Germania spre deosebire de cele elitiste din care plecase din Romania, condiție care in realitate echivala cu o cădere sociala si intelectuala, pe care fiind mai in vârsta decât mine cu trei ani, si fiind spre deosebire de mine deflectat de la bun început de la interesele sale, a resimțit-o mult mai acut.

Situația fratelui meu in Stuttgart s-a agravat foarte rapid in termen de câteva luni de zile pana când de crăciunul 1985 am reușit sa-l determin sa mă acompanieze împreuna cu doi turci pe care ii cunoșteam din cămin intr-un bus care le aparținea pana la in Franța unde locuiau părinții mei, voiaj dificil in timpul căruia fratele meu a început sa audă voci. La sosirea noastră in GRENOBLE/Franța la locuința de bloc a părinților, aceștia au fost luați complet prin surprindere de starea in care se afla fratele meu, si au încercat sa îl calmeze, ceea-ce nu a reușit, fratele meu auzind voci din ce in ce mai clar care după spusele sale aparțineau unor gradați ai armatei SUA care erau pe punctul sa decoleze cu un elicopter. Țin sa menționez ca, spre deosebire de mine, fratele meu intrase in conversație in anii precedenți cu soldați americani staționați in Stuttgart (in așa-numite barracks) , conversații de socializare pe care le purta in mod regulat in cafenele in decursul cărora expunea punctul sau pozitiv de vedere asupra acțiunii SUA si a Europei de Vest in Europa de Est in anii aceia. Câteva zile mai târziu tatăl meu l-a condus pe fratele meu la spitalul de psihiatrie din unde acesta a avut o discuție cu Dr. Maitre, seful secției, care a încercat sa-l convingă ca percepția sa a realității este denaturata, si ca vocile si scenele pe care le percepe nu corespund realității, ceea-ce fratele meu nu a acceptat, motiv pentru care i s-a prescris un tratament cu neuroleptice de tip SEMAP, pe care a trebuit sa-l ia la insistentele si presiunile medicilor si familiei următorii ani.

După sărbătorile de crăciun si anul nou si reîntoarcerea mea la Stuttgart fratele meu s-a decis după puțin timp sa revină si el la Stuttgart, unde din nou starea sa s-a agravat. In contra părerii mele mai informate de a-l prezenta doar unui psiholog cu care sa discute opiniile si senzațiile sale așa cum învățasem eu ca este cazul in Romania unde absolvisem doua săptămâni in spitalul de psihiatrie pentru a putea fi scutit de serviciul militar, părinții mei care la apelul meu au călătorit in graba din Franța in Germania pentru a îl asista si ei, l-au obligat pe fratele meu împreuna cu cunoscuții turci care deveniseră ostili la adresa fratelui meu sa părăsească camera de cămin si ii acompanieze împreuna cu mine pana la Bürgerhospital din Stuttgart, unde eu am rămas in exteriorul clădirii si tatăl meu a convenit in interior cu medicii psihiatrii sa-l oblige pe fratele meu sa intre in secția închisa împotriva voinței sale si sa i se facă injecții cu neurolepticul dur HALDOL, aceasta fără a fi prezentat nici in prealabil nici ulterior unui judecător, așa cum cere legea germana. Câteva luni de zile mai târziu, in 1986, fratele meu a fost din nou constrâns sa se lase internat, de data aceasta pentru cel puțin o luna la secția închisa a spitalului psihiatric a Universitätsklinik din TÜBINGEN/Germania la Profesorul Dr. Heinemann unde i s-a administrat un tratament oral cu neuroleptice si de unde nu avea voie sa iasă in oraș decât pentru câteva ore si acompaniat de mine sau părinți.

Toate internările au fost declanșate pe motive a căror gravitate a fost exagerata sau chiar inventata, cu nici-una din aceste internări fratele meu nu fost de acord, si la nici-una din aceste ocazii nu a fost prezentat nici unui avocat si nici unui judecător. In plus tratamentul cu neurolepticul SEMAP ia fost administrat de către familie sub constrângerea argumentativa a doctorilor germani, in particular Dr. Zeller, neurolog si psihiatru din Bad Cannstadt/Stuttgart, si a doctorilor francezi, in particular Dr. Maitre, psihiatru din Grenoble, in decursul a aproape întregii perioade de emigrație de peste 30 de ani in Germania si Franța, o perioada lunga de peste 15 ani de zile in Franța chiar fără a fi încunoștințat de administrarea neurolepticelor, si deci fără acordul sau, perioada asupra cărei voi reveni mai jos.

La fiecare încercare a fratelui meu de a parași Germania, de exemplu prin Berlin către Romania, a fost reținut si readus de poliția germana in condiția de tratament psihiatric forțat administrat de statul German sau de părinții puși sub presiune in acest sens de statul Francez, cum de asemenea pot afirma ca a fost in repetate rânduri cu timpul coerciționat sa păstreze distanta fata de toate locațiile administrative si juridice la care a încercat sa facă apel in persoana. Încercările fratelui meu de a formula in scris sau de a prezenta in persoana plângeri cat se poate de precise in contra unei persoane nedeterminate (Anklage gegen X) pe care le-a adresat justiției germane si Curții Drepturilor Omului (ECHR) de la Strasbourg au rămas fără consecința, răspunsurile fiind ori ignorate ori pur formaliste si neducând la nici-un proces de investigație.

In decursul studiilor de Master in Informatica cu specializare in Electrotehnica ale fratelui meu care au durat pana in 1993 am încercat sa-i ofer atât profesional cat si social o încadrare cat se poate de asiguranta fără însă a fi separativa de mediul german in care trăia si sa dezamorsez toate experiențele negative înainte ca acestea sa aibă un efect auto-amplificator, reorientând după necesitate direcția sa de avans, si încurajând toate inițiativele prin care punea in valoare aptitudinile si interesele sale caracteristice, ceea-ce a reușit destul de bine pe segmente de un an la un an si jumătate, după care devenea instabil si trebuia sa se retragă la părinți in Franța intr-un mediu mai protejat. In paralel cu studiile fratele meu a depus si o activitate de programare si cercetare care a îndeplinit întotdeauna la maxim așteptările celor care l-au angajat, in general in mediul semi-privat.

După terminarea studiilor fratelui meu am decis sa îl conving sa se mute in Franța unde era mai protejat deoarece încadrat de părinți si unde in plus tatăl meu avea posibilitatea de a obține contracte cu Renault care conțineau o buna parte de programare interacțională si științifica in limbajul MATLAB 4.2 la care propunea sa lucreze fratele meu, activitate pe care ar fi putut sa o încadreze. Din aceste motiv nu am susținut tentativele fratelui meu de a găsi o poziție nici in public nici in privat in Germania, si i-am lăsat pe părinți sa-l convingă de necesitatea mutării in CHANTILLY/Franța si a participării sale la contractele tatălui meu, începând din Decembrie 1993.

Spre deosebire de mine tatăl meu nu fost destul de conștient sau nu a dispus de cunoștințele de informatica necesare pentru a încadra activitatea de concepție si programare a fratelui meu, ceea-ce după șase luni de zile a dus la izolarea si tensionarea stării fratelui meu si in final la defecte structurale in concepția programelor, defecte mult încurajate de insuficientele patente ale sistemului MATLAB 4.2 in care programa si pe care nu a avut timpul sa le completeze in amontul implementării propriilor programe.

La sosirea mea in Franța in Septembrie 1994, fratele meu era intr-o stare nestabilizata si portabilul pe care lucra se supra-încălzise pana la defecțiune, motiv pentru care m-am interesat imediat de starea activității pe care o depunea si pentru care i-am pus la dispoziție propriul meu calculator personal pe care a terminat contractele si documentația in martie 2015. După acest moment fratele meu nu a mai depus decât formal o activitate in Franța, alunecând in stări din ce in ce mai acute, pe care părinții mei nu au mai știut cum sa le rectifice. La încurajarea inițiala a medicului sau de casa generalist Dr. GAGNAIRE pere, fără o specializare in psihiatrie, dar care avea doua fiice dintre care o fiica tot medic generalist fără specializare in psihiatrie, Dr. Laure GAGNAIRE fille, si o fiica afectata grav psihic după spusele acestuia, tatăl meu i-a administrat fratelui meu timp de mai bine 15 ani, neuroleptice de tip SEMAP, care intre timp erau complet obsoletate de cercetarea si chiar practica actuala, fără cunoștința si deci fără acordul fratelui meu.

Cu timpul tatăl meu a devenit din ce in ce mai convins si psihozat împreuna cu mama mea de faptul ca nu exista nici-o alternativa, deoarece in cazul prezentării stării reale a fratelui meu unui psiholog sau psihiatru, acesta ar avea dreptul in numele statului francez de a decide internarea si reținerea definitiva forțata in contra familiei a fratelui meu intr-o structura proprie de încadrare psihiatrica similar procedurii aplicate copiilor îndepărtați din familiile lor pe care cele din urma nu le încadrează conform cu cerințele legiferate, cea din urma procedura chiar corespunzând relatații pana la majoratul copilului sau a încadrării sale in alta familie. Nici explicațiile mele relativ la necesitatea de a face apel la un psiholog sau psihiatru începând din 1997, nici amenințările mele începând din 2003 cu anunțarea de către mine a cazului fata de autoritățile legale competente, nu au condus nici măcar la cel mai mic avans al părinților mei către o încadrare a fratelui meu care sa fi ameliorat starea sa din ce in ce mai grava, ci din contra au determinat in mod crescător un conflict din ce in ce mai acut intre mine si părinții mei in anii 2000 pe teme din ce in ce mai diverse.

Fratele meu care credea ca nu ia nici-un tratament cu neuroleptice a fost informat de mine in 2003, dar nu a reacționat nicicum surprins ca i se administrează din partea părinților un tratament cu neuroleptice, ceea-ce ii explicasem si unei foste colege din BUCURESTI/Romania, Dr. Ruxandra CIUCA, medic psihiatru, când am fost vizitat in 2003 la PARIS/Franța de aceasta împreuna cu șotul ei, Bogdan DOBRICA, inginer electronician, si care in acele condiții au încercat sa mă convingă sa mă reîntorc eu însumi in tara dar nu au intrat la fata locului in legătura cu fratele meu si nu au sfătuit părinții sa facă apel la un psiholog sau psihiatru in Franța, deși ii vizitaseră in locuința din CHANTILLY/Franța in Decembrie 2001.

Inactivitatea reala a fratelui meu pentru care am nu numai înțelegere ci cu care acord in totalitate deoarece a fost singurul mod de existenta decenta in condițiile de tratament psihiatri impus împotriva voinței sale la care a fost supus in anii 1995-2010 a fost întrerupta de internarea sa forțata in Octombrie 2010  la secția închisa a Hospital St. Anne din PARIS/Franța, care a avut loc după o intervenție similara asupra mea in Decembrie 2009, si pe care le descriu cu amănunte mai jos, deoarece tipicul declanșării unei reacții exagerate si neinformate a părinților in 1985 la adresa fiului mai in vârsta, fratele meu, s-a repetat in 2009 intr-o forma mai puțin defectantă si la adresa fiului mai tânăr, adică la adresa mea. 

Aceste proceduri exagerate de tratament ale unor stări care dup aparerea mea au fost induse in decursul timpului prin numeroase acte ostile sau de spionaj la adresa familiei mele, in special la adresa fratelui meu si a mea, au luat un sfârșit abia după decizia mea de a abandona intru-totul stabilirea familiei mele in Occident, si reîntoarcerea mea in Romania in mediul/spațiul genetic de origine (trăsături fizice), unde in termen de doi ani am reușit sa ii determin si pe părinții si fratele meu sa se restabilească si unde am început de curând sa intru in contact cu mediul/spațiul educațional de origine (trăsături sociale, societale, culturale) ceea-ce contez ca vor face si fratele meu si părinții mei cu timpul, tratament natural care după părerea mea alienează si chiar curează majoritatea afecțiunilor psihice tranzitorii sau persistente fie proprii persoanei, fie induse de mediu (zise sau închipuite) in afara mediului/spațiului de origine, restabilire care in mod suspect nu mi-a fost sugerata nici mie nici părinților mei de către psihiatrii din Franța, respectiv Germania, cum ar fi trebuit sa se întâmple deja in 1985/6 in GRENOBLE/Franța, respectiv STUTTGART/Germania, la consultarea psihiatrica impusa asupra fratelui meu.

The German Master Thesis in Mathematics and Computer Science

After mostly self-studying Mathematics and Computer Science in Germany between 1984 and 1994 laying the accent on the computational aspects (Applied Mathematics and Algorithmics), finishing a Master in Computer Science as well as a Master in Mathematics with highest marks and distinctions, I decided to complete my education in formal aspects (Logic and Semantics) of the studies mentioned above, as applied to the most modern trends in parallel and distributed systems.

In 1991, before engaging in a Master Thesis, I had been considering how to combine my interests in mathematics and computer science. I quickly arrived at the conclusion that there were only to possible domains of activity namely applied mathematics viewed from a computational perspective (algorithms and complexity) and theoretical computer science viewed from an abstract perspective (algebra and topology). I had the possibility to pursue the first path by engaging a Master Thesis with the Mathematics Faculty or the second path by engaging a Master Thesis with the Computer Science Faculty.

In 1990 Volker DIEKERT had been nominated as professor in Stuttgart on the chair of Theoretical Computer Science which had been unoccupied during almost all of my studies which is why I had to learn this field independently. During 1992 I had been informing myself about the algebraic theories and tools developed in Computer Science lately. I, therefore, met DIEKERT in the spring of 1992, held a talk in his seminar on ordered rewriting systems, passed my final examination in Theoretical Computer Science with him obtaining the highest mark, and afterwards decided to ask him for a Master Thesis in algorithmics, which was expanding very fast at that time, a domain that he obviously was not interested in. He rather proposed a subject in Mazurkiewicz Trace Theory, a domain that I had never heard anyone speak about up to then, that had been representing his specific interest after obtaining a doctoral degree in Mathematics and switching over to Theoretical Computer Science in order to habilitate in Münich. Mazurkiewicz Trace Theory was based on an a as simple as restrictive model of concurrent processes, based on the reduction of parallelism in processes to the interleaving of independent actions, a paradigm which I thought to be inapplicable to any practical purpose, a scientific toy more or less. The open problem that he was able to quickly explain was nevertheless very easy to understand and a combination of algebra and graph theory. I accepted to work on this subject as a Master Thesis and after some months obtained to my own surprise a complete characterization proof reducing it to a well-known dual graph property that I could not find in the modern literature on graphs with which I was rather well acquainted with, but which turned out later on to be floating knowledge in this community.

At the end of the summer 1993 I finished my Master thesis and was immediately hired by DIEKERT at the Department of Computer Science of the Stuttgart University where I activated one year. Right from the start DIEKERT informed me that he had different long term scientific plans with this position and that I should seek another position until the end of that university year, something which struck me as rather extremely categorical but at least straightforward.

I, therefore, decided already in the autumn of 1993 to search for a granted scientific position and a Doctoral Thesis in France, and finally moved to the University Paris 6/7 at Jussieu in October 1994. The French Doctoral Thesis proved to be a very lengthy and displeasing undertaking and extended over a period of almost 20 years, during which I visited Germany several times, experiencing ever more rejection, aggression and even violence towards my person especially from the German Police.

Interactia științifica discriminatorie la adresa mea in Germania in anii 1984-1994

Relativ la studiile germane de Informatica si de Matematica din Stuttgart pe care le-am absolvit cu nota maxima si cu distincție, care au durat aproape 10 (zece) ani si pe care am fost obligat sa le absolv studiind ca autodidact tone de carti si manuscrise pe cont propriu, neaudiind cursurile care erau in cea mai mare măsura depășite de nivelul internațional, țin sa precizez ca le-am finanțat printr-o bursa sociala mizera numita BaföG pe care a trebuit sa o restitui parțial după terminarea studiilor, deoarece demersul de obtinere a unei burse germane a fost spre surprinderea mea nesusținut de Profesorul K. W. Roggenkamp apropiat al Profesorului Laszlo SZIDO emigrat din Romania in SUA, care inițial acceptase sa mă recomande dar care si-a schimbat radical poziția după ce am ținut un referat obligatoriu care conținea si o generalizare proprie pe care însa nu a apreciat-o.

Ulterior am lucrat timp de patru ani in paralel cu studiile o jumătate de norma ca așa-zis asistent științific fara diploma la Profesorul STOER in Institut für Steuerungstechnik, fiind in realitate cu mult subremunerat fata de calificarea mea, post din care am fost ejectat din cauza conflictului de interese cu o activitate de studiu obligatorie desfășurata de mine in Franța. Pentru restul de jumătate din necesarul financiar in scopul absolvirii am facut appel pentru la finantele parintilor aflați in Franța care fara știința mea s-au îndatorat peste măsura la dobânzi prohibitive de 15 %. La achitarea acestor datorii am participat in mod esențial prin munca științifica depusa la negru după mutarea mea in Franța cauzata de ejectarea mea din mediul universitar german care mi-a fost pusa in vedere deja in 1993 de la ocuparea jumatatii de post de asistent la Institutul de Informatica din Stuttgart, prin faptul ca durata poziției a fost limitata de la bun început la un an de profesorul Volker DIEKERT, apropiat al Profesorului Zoltan ESIK emigrat din Ungaria in SUA.

Acțiunile excesive ale politiei germane asupra mea in anii 1999 si 1994

Prima data când am fost suspectat de terorism la adresa statului de către politia germana a fost in toamna anului 1999. Decurand mă mutasem împreuna cu fratele meu si prietena mea Sabine SIEMENS intr-un apartament de trei camere si jumătate, baie si bucătărie intr-o casa de doua etaje din lemn, paie si lut construita de o familie de Schwabi la periferia orășelului Kornwestheim in nordul orașului Stuttgart in Baden-Würtemberg, Germania. De la bun început am simțit ca toți trei, studenți la facultate, ne potriveam ca nuca in perete in contextul de pensionari, tarani si meseriași care popula cartierul unde fiecare îl cunoaște pe fiecare de mic si veneticii sunt rejectați de autohtoni. După câteva luni de zile, intr-o duminica dimineața, locuința a fost asaltata de trei polițiști cu arma in mana, care au bătut mai intai la ușa apartamentului stand ascunși după pereți si in casa scării pentru a nu fi in vizor si care, după ce fratele meu, ca întotdeauna politicos si placid, le-a deschis ușa, au navalit prin toate camerele pentru a identifica persoanele existente, timp in care eu fiind conștient de seriozitatea situației, am încetat sa fac chiar si cea mai mica mișcare așteptând ca polițiștii sa constate eroarea intervenției si sa se răcorească, ceea-ce s-a si întâmplat după scurt timp. In discuția pe care am purtat-o cu seful echipei care era comisar, ceilalți doi fiind simpli polițiști de patrula, mi s-a cerut si am prezentat mai intai buletinul, ocazie cu care am cerut la rândul comisarului sa-mi prezinte o identificare (’Ausweiss’). Apreciind deja de la acel moment cazul ca fiind o pista falsa, acesta a acceptat sa-mi arate documentul si insigna sa, dar a ținut sa precizeze ca nu este obligat sa facă acest lucru deoarece este vorba de o razie anti-terorista rasterizata (adică decisa automat de calculatorul central conform unor criterii de suspiciune de terorism) in urma unui atentat care avusese loc cu puțin timp in urma la adresa unui magnat german, si ca in astfel de cazuri se aplica o legislație speciala care limitează drepturile fundamentale ale cetățenilor suspectați de terorism, in cazul in speța, noi doi frați de origine romana si prietena mea germana, toți trei cetățeni germani. Scena a continuat si s-a terminat corect, după care la redactarea declarațiilor am oferit comisarului o cafea, pe care am avut impresia ca a acceptat-o ca semn de scuze pentru deranjamentul creat de suspiciunea aberanta de terorism. Am aflat cu aceasta ocazie ca avusese loc o reclamație din partea unei persoane in vârsta pensionate care locuia pe vizavi si căreia i se părea suspect ca nu tragem transperantele (la toate ferestrele) in timpul zilei, deducând din aceasta ca avem ceva special de ascuns si ca deci suntem teroriști.

A doua oara cand am intrat ca suspectat in vizorul politiei germane a avut loc in primavara anului 1993. I acea perioada lucram sub presiunea predarii la redactarea tezei de master pe care o doream cat se poate de auto-continuta (self-contained), adica nefacind referinte la nici-un text extern, si deci eram concentrat pe constructia logica si abstracta a expunerii. Plecând intr-una din serile pe care le petreceam in acest scop la institut către casa, am fost oprit după câteva sute de metri pe strada institutului de doi polițiști germani care au descins dintr-o duba de politie care mi-au cerut carte de identitate germana (’Ausweiss’), pe care eu o purtam din precauție totdeauna la mine, si pe care prompt si dezinvolt le-am prezentat-o. Spre verificarea identitatii, polițiștii au cerut utilizând un aparat special de transmisie verificarea in centrala a documentului. Am întrebat politicos de ce sunt suspectat, si mi s-a răspuns ca avusese loc un furt in proximitate si ca suspectul reușise sa fuga de la fata locului. Dându-mi seama ca verificarea putea sa dureze ceva mai mult timp, si fiind preocupat de demonstrațiile din teza care nu fuseseră inca redactate, am dat jos tașca de pe umeri spre surpriza polițiștilor , si i-am întrebat daca pot citi un manuscris aflat in tașca specificând ca este vorba de lucrarea de master (’Diplomarbeit’), ceea-ce aceștia mi-au permis. Am scos manuscrisul si am început sa-l parcurg in liniște si cu totala desconsiderare fata de prezenta si misiunea polițiștilor, care probabil au considerat ca trăiesc intr-o lume diferita de a lor care se ocupa de lucruri serioase ca vanatoarea de infractori, conștientizare (’Bewustseinsnahme’) a polițiștilor care fusese insasi intenția a gestului meu.

The French Doctoral Thesis in Theoretical Computer Science

During 1992 and 1993 I had been informing myself about the algebraic theories and tools developed lately. At the latest in the summer of 1993 I had arrived at the conclusion that I wanted to specialize in semantics of some lambda-calculus and reading a recent volume which presented the French research in the field I fixed upon the work of Pierre-Louis CURIEN on lambda-calculus which is considered to be the modern basis of the algebraic approach to programming and of which I was too unknowledgeable because it lacked from the curriculum in Stuttgart. While visiting my parents in Chantilly near Paris in the summer of 1993 I found out that CURIEN was on leave for one year and working in China and that the time to obtain a financing on the part of French Government had run out that year.

I decided to search for a PhD position in France where my parents lived and whereto I had sent my brother after his studies in December 1993. At the beginning of autumn 1993 I travelled to Paris and had numerous discussions at INRIA, ENS d’Ulm, University Orsay, and some other research institutions I no more recall, in order to prospect the French research in theoretical computer science and accord on a PhD thesis with an advisor. I met several people the work of which I appreciated such as Gerard HUET and Guy COUSINEAU. Finally I got acquainted at INRIA more or less incidentally with Serge ABITEBOUL and also with Victor VIANU who was visiting INRIA. I had several discussions with people in this group and finally agreed upon a thesis subject unfortunately without financing. Back in Germany I applied for a grant at the German DAAD, grant which was refused half of a year later because of reasons that seemed to me to be pretended and hard to accept. As a consequence I could not even start working on the doctoral thesis at INRIA and was obliged to give up all relations that I had acquired there during 1993.

In April 1994 Paul GASTIN, professor at University Paris 10, whose acquaintance I had made at a workshop in Chartres, France in the autumn of 1993, Nanterre, visited the Computer Science Department of the University of Stuttgart. Since I was among the few to speak French at that Computer Science Department in Stuttgart and I was interested in relations with French researchers, DIEKERT proposed to me to have a discussion of about half of an hour with GASTIN.

A few weeks later, I decided to search again for a PhD position in Paris this time starting all discussions with inquiries about the financing of the potential doctoral thesis. I had discussions with many scientists in the Computer Science Departments of the Parisian Universities, among which Maurice NIVAT whom I visited at University Paris 6 at Jussieu. Quite incidentally while going up the staircase at Jussieu, I met GASTIN who asked me what I was doing there. I replied that I was seeking a PhD position in Paris. He proposed to have right on the spot in his office in Jussieu a conversation about a possible theme for a doctoral thesis. I accepted. We had a discussion of about one hour in his office. I formulated three themes connected with his domain of activity.

After considering the propositions we accorded on one of them, which was based on an idea that DIEKERT had published in 1990, which solved the conceptual problem of rendering trace concatenation a continuous operation, by defining alphabetic traces and redefining the ordering on this domain. The order and topological structure of these alphabetic traces had been worked out by DIEKERT in 1993 in an unpublished manuscript containing all proofs, a manuscript which I had the opportunity to read.

The idea of working on a topological algebra immediately convinced me of the general interest it would generate if one could define a denotational semantics and maybe even an operational semantics for concurrent processes on this ordered (hence both topological and algebraic) domain. From my point of view it should have combined pure mathematics and computer science in a fascinating way. Subsequently DIEKERT had accepted to work with GASTIN on this subject publishing together an article containing not much more than the one DIEKERT had written, the common article proposing an open problem as to the algebraicity of the domains of alphabetic traces, that DIEKERT had taken for granted and stated in his text. I was surprised by this concession of paternity of the text by DIEKERT but posed no questions as to the motivation.

In September 1994 I moved to Paris to start working on the above subject of Traces Models and Calculi. My intention was to combine models of parallelism that were easy to understand and manipulate (such as Pratt, Mazurkiewicz and Winskel traces) with concurrent process calculi for parallelism and distribution that were simple as well as powerful (such as CSP, CCS, PI and so on).

Between 1994 and 1996 I formulated a small calculus with a denotational semantics of so called Resource Traces that was later published in an article with the co-authorship of my supervisor, Paul GASTIN, who had only contributed by regularly watching my explanations of the research paths that I was inquiring into, mainly turning around the usage of the notion of resource in computer science, especially in operating systems (task scheduling) and hardware design (register allocation). After mostly useless rearrangements and paragraph reshufflings consuming about 6 months’ time until September 1996, which were imposed by my supervisor, the article that I had written at the beginning of 1996 was presented by my supervisor in at the conference MFPS (Mathematical Foundations of Programming Semantics) held at the University of New Orleans, Boulder, USA, which was organized by Michael MISLOVE. The presentation at MFPS in my absence of my research work by my supervisor, led to the establishment of a parallel research work of my supervisor on the subject of my thesis, research elaborated in collaboration with Michael MISLOVE who had shown interest in the subject at MFPS, and without myself ever being invited to be involved in equal terms in this development, which lasted until 2002.

Subsequently to the presentation at MFPS several of my manuscripts, while being almost complete, were not circulated sufficiently and not published, while GASTIN and MISLOVE continued their inquiry into the above field and I was constantly reproached to not follow and surpass that precise path sufficiently swiftly, which after all is a position that is very easy to adopt as a supervisor while delaying or even denying all original contribution of the doctoral student that would lead to the obtainance of the PhD degree.

I was informed that the above mentioned article had been accepted for publication in April 2001 only after explicitly asking my supervisor, who had insisted to be the corresponding and first author of the article sent at the journal TCS (Theoretical Computer Science), the state of the peering process. The article was finally published in May 2002, more than 6 years after it had been completed by me, and succeeding other articles that GASTIN & MISLOVE had written and published in the meantime, which, paradoxically enough, had to make reference to the above unpublished article in their own work.

During my numerous inquiries between 1994 and 2012 into the foundations of computation and my ambition to single out a truly concurrent process calculus that was minimal and natural to model fully abstractly I was so often discouraged by my supervisor and redirected toward tedious working-outs of completely intransparent pieces of theory, which were mostly correctly presented but lacked all elegance and therefore dissemination efficiency, that I completely gave up between 2002 and 2009 to involve in any such matters, and preferred to enlarge my knowledge and extend my fields of preoccupation with matters that were already pending at that age such as finances, management, administration and politics. To this purpose I started involving into investments in Romania, whose market value was expected to considerably grow until joining NATO in 2004 and the EU in 2007, and also convinced my parents to rapidly invest in Romania, a decision that I later on regretted because most informed pieces of advice that I have tried to offer proved to be incomprehensible to them, thus causing much psychological and financial friction and even conflict inside the family.

Interactia științifica discriminatorie la adresa mea in Franța in anii 1993-2013

In Franța am lucrat începând din 1993 la o teza de doctorat in Informatica Teoretica timp de 19 (nouasprezece) ani (din 1993 pana in 2012) cu o întrerupere de 10 ani, teza de doctorat care a fost o pierdere gigantica de timp, efort si sănătate din partea mea, cauzata de o mascarada de exploatare prin inselaciune, abuz de funcție si de autoritate si chiar furt intelectual manifestata in mai multe moduri decât pot sa enumar in acest text din partea celor cu care am fost obligat sa interacționez, in special din cauza atitudinii foarte regizate in acest sens a directorului de teza, Profesorul Paul GASTIN, apropiat al Profesorului Christian CHOFFRUT si al Profesorului Ahmed BOUAJJANI, ambii șefi ai filierei doctorale, nereușind însa sa termin redactarea tezei astfel incit sa obțin aprobarea de susținere a doctoratului decât după 2009 si anume lucrând in contradicție cu tratamentul de coerciție științifica si sechestrare psihica in Franța care i-mi era aplicat la acel moment.

Pe pagina de ‘Acknowledgements’ care urmează paginii de titlu a manuscrisul tezei de doctorat susținuta la Chevaleret/Paris/Franța in 2012 am enumerat persoanele cărora m-am simțit din convenienta obligat sa le mulțumesc ca de exemplu directorului de teza, Profesorul Paul GASTIN de la ENS Cachan/Franța, Directorului de Cercetare CNRS Pierre-Louis CURIEN de la Institut des Science Mathematiques de Paris Centre si adjunctului acestuia, actualul Profesor Daniele VARACCA de la Universitatea Paris 7 - Diderot/Franța, Profesoarei de clasa excepționala Brigitte ROZOY de la Universitatea Paris11-Orsay/Franța, Profesorului Volker DIEKERT de la Universitatea Stuttgart, Profesorului Dietrich KUSKE de la Universitatea Illmenau, precum si Profesorului Michael MISLOVE de la Universitatea New-Orleans/SUA. De asemenea m-am străduit sa găsesc câteva mulțumiri mai mult sau mai puțin inventate la sfârșitul articolului publicat in lucrările conferinței MFPS (Mathematical Foundations of Programming Semantics) din 2012, publicate in ENTCS (Electronic Notes in Theoretical Computer Science). Țin ansa sa menționez explicit faptul ca nici măcar cu aceste ocazii nu m-am simțit realmente conceptual îndatorat decât fata de profesorii mei de matematica de la Facultatea de Automatica, Octavian STANASILA, Paul FLONDOR si Vasile BRANZANESCU, seria A a colegilor mei de facultate din Romania care au obținut un număr însemnat de premii la concursurile ‘Traian Lalescu’ din 1982-83, profesorii si premiații care au participat la olimpiadele de matematica din liceu, profesorii si colegii mei de la Liceul ‘Gheorghe Lazar’/București, in special diriginta mea Dna PALTINEANU, diriginta si profesoara de matematica, precum si fata de colegii mei romani de la ‘Școala Germana’ - Liceul 21/București, toate relatiile pe care le-am stabilit in Occident dovedindu-se cu timpul a fi pur formale, antagonice sau chiar ostile.

The Excessive Violence of the German State Authority on German Soil

During my visits to Stuttgart, Munich and Frankfurt in Germany in 2006 and 2014, I was several times violently arrested and mistreated by German private and public Police under numerous invented heavy charges such as

·         charlatanism, because my VISA credit did not function and I was not able to pay a hotel fee on the spot, having to phone to my family, reason considered by the three police officers dressed in civil clothes that were called by the hotel clerks to be earnest enough in order to violently throw me on the ground floor of the hotel foyer, switch my arm toward my back and press their entire weight upon my person until I practically ceased being able to breathe, subsequently dragging me into the police car and incarcerating me for almost a week without any charges and any access to a lawyer (Munich, 2006),

·         intentionately setting fire to the apartment that I had rented and opposing resistance to the arrestment by state executives during their mission, while I in fact had only baked some papers signed by me in order to destroy them in the oven which generated at no point of time a flame or fire, the police and the fireman and the owner of the apartment immediately after entering it accusing me of the above charge and arresting me violently, my baggage remaining at their joint disposal for several days while I was incarcerated (Stuttgart, 2006),

·         repeatedly intentionately mishandling police officers while and after myself being arrested, while the intentionately mishandling was in fact all on the charge of the police officers and I was all the time trying to merely establish a verbal and logical contact with the police officers (Munich and Stuttgart, 2006),

·         intentionately stealing an object of tiny value out of a warehouse, that in fact I was openly carrying in my hand while not exiting the space of the warehouse, whose exit was, moreover, under video surveillance (Frankfurt 2014), and last but not least

·         intentionately damaging my own goods for the sole reason of having the opportunity to call the police and file charges towards unidentified thirds because, according to the police officer that was called to establish the theft, I was apparently ‘mentally unstable’ and ‘should be delivered into a police sanatorium’ in order to be ‘treated’ (Frankfurt 2014).

Despite my repeated tries to clear up all misunderstandings and misinterpretations as well as my numerous tries to defend my view of the experiences above using the accessible administrative and legal paths or at least find out the state of the charges filed against me and of the procedures and processes that ran against my person, I was practically unable to solve any of the disputed facts to my satisfaction and had, moreover, to pay high fees for lost, right causes.

Acțiunile excesive ale politiei germane asupra mea in anii 2006 si 2014

Cu ocazia incidentului de la World Trade Center din SUA de la 9/11/2001, a opoziției de principii internationale care a urmat la UNO in Consiliul de Securitate in 2002 intre proponentii viziunii unipolare si cei ai viziunii multipolare, si a agresiunii celor dintâi asupra Irakului care a urmat in 2003, am luat poziție pe forumurile de discutii pe internet împotriva atitudinii hegemoniale a unipolului Israelo-American promovat de mișcarea neoconservatoare care reprezenta interesele financiare si militare occidentale susținând in măsura posibilului meu multipolul la care inițial au aderat dar pe care ulterior l-au abandonat Franța si Germania, si care este actualmente promovat cu evident succes de statele care constituie BRICS. Fiind conștient de impactul international, global si mondial pe care aceasta concurenta îl va avea am decis sa mă implic in activitate investiționala in Romania care, atunci ca si acum, este hartuita de ambele parți in acest conflict, fara a-si asuma un rol activ de mediator sau chiar arbitru. Aceasta luare de poziție din partea mea a generat, in mod direct si indirect, in anii care au urmat, un număr crescător de conflicte personale in lumea occidentala, dominata de viziunea unipolara.

Intre anii 2004 si 2006 am efectuat nenumărate navete intre Paris si București pentru ca o parte din proprietățile recuperate si lichidate din Romania sa fie investite in vestul Europei, unde era stabilita de trei zeci de ani familia mea restrânsa (părinții si fratele) si de care prin efectele biografice ce au urmat s-a putut detașa abia doisprezece ani de zile mai târziu reîntorcându-se definitiv in Romania la inițiativa mea.

Ca prima experiența extrema in cadrul deplasărilor necesare activității investiționale, trecând prin Germania in anul 2006, am fost arestat si violentat de politia germana la München si Stuttgart in câteva reprize. In primăvara respectiv vara anului 2006, cu ocazia navetelor descrise mai sus intre estul si vestul Europei, am fost supus la mai multe arestări fizic respectiv psihic violente pe motive inventate de politiile din Muenchen respectiv Stuttgart, cu acuzații la adresa mea de șarlatanie cu cărți bancare (Kreditkartenbetrug) fata de proprietarul unui hotel alăturat gării principale din Muenchen, respectiv de tentativa de incendiere intenționata (Brandstiftung) a unui spațiu închiriat precum si, in mod total aberant, de violenta împotriva funcționarilor de stat din polițiile din Stuttgart si Muenchen, in timp ce in realitate violenta inutila fusese utilizata doar de polițiștii germani la adresa mea si anume in mod nejustificat de comportamentul meu, nu si invers. La Polizeipräsidium München si Polizeipräsidium Stuttgart mi s-a refuzat accesul la un avocat sau judecător, mi-au fost efectuate sub coerciție examinări corporale ca luatul amprentelor la München si scan-ul de iris la Stuttgart.

Acuzațiile din Muenchen care nu au putut fii susținute de Procuratura din München, procuroarea pe nume van der Auwera de la Staatsanwaltschaft I München închizând procesul de investigație (Ermittlungsverfahren eingestellt) la data de 04.07.2006 conform cu paragraful 153 al codului penal german (gemäss Pragraph 153 Absatz 1 Strafprozessordnung), si abandonând complet cazul in care fusesem fals acuzat de vătămarea corporala a polițiștilor germani. In ceea-ce privește cazul din Stuttgart, care s-a taraganat ani de zile, nu am avut ocazia

In schimb acuzațiile din Stuttgart au dus la o investigație si un proces înscenat la care, aflându-mă in Franța, nu am putut din motive organizatorice sa mă prezint in fata justiție la Amtsgericht Stuttgart pentru a-mi reprezenta interesele si punctul de vedere, in special datorita presiunilor familiale, de a nu da curs unei noi apariții in Germania in scopul de a dezamorsa acuzațiile inventate si de a cere la rândul meu explicațiile de rigoare asupra condițiilor de arestare si detenție, ceea ce altfel cu siguranța as fi făcut având in vedere utilizarea improprie a unor gravi termini juridici acuzatorii la adresa mea, ca de exemplu agresiunea premeditata asupra forțelor de ordine in stat in exercițiul funcției. Judecata a avut loc in absenta mea, pe de-o parte familia fiind somata sa achite in absenta mea sume ridicule de sute de euro pentru presupuse agresiuni ale mele la adresa funcționarilor de politie germani, pe de alta parte prin absenta la infatisare fiind însa găsit vinovat de delicte majore bine-cunoscute in jurisprudența germana, familia mea plătind la presiuni din parte justiției germane fara sa mă incunostiinteze o penalitate pe care eu nu as fi achitat-o deoarece nu eram juridic in defect.

Toate acestea au avut loc după ce acuzațiile fuseseră folosite in amonte pentru a înscena in Muenchen respectiv Stuttgart arestarea mea conform cu intervențiile reale din perioada de apogeu a grupărilor teroriste din anii 1970 si 1980.

Spre informarea si nedumerirea lectorilor descriu pe scurt intervențiile din 2006 intr-un limbaj cat se poate de detașat.

·         In hotelul din Muenchen: trei polițiști armați in civil executând in mod real imobilizarea la sol a arestatului de atitudine cooperanta urmata de exces evident si îndelungat de forța la adresa acestuia. După arestare a urmat vizita unui medic care a constatat durei acute in laba piciorului arestatului si a dispus efectuarea unei radiografii intr-un centru medical al politiei. Cu ocazia escortării arestatului intr-o mașina de politie de către trei polițiști tineri pana la o farmacie din centrul Münchenului unde arestatul era presupus a cere medicamente in nume propriu, conversația care a avut loc cu farmacista a fost considerata de polițiști ca fiind nejustificata, motiv pentru care arestatul a fost imobilizat, deplasat către mașina de politie parcata in strada, bătut si introdus in mașina, agresiunea care a atras atenția câtorva persoane surprinse de violenta politiei la adresa arestatului.

·         In apartamentul închiriat din Stuttgart: patru polițiști in uniforma, doi interior clădirii, cei din urma lăsând in mod neregulamentar arestatul sa pășească in avans la ieșirea pe ușa principala a clădirii, si doi exterior clădirii dintre care unul de sex feminin, gradul POM’in, nume GRIESSBAUM, simulând la ieșirea arestatului pe ușa principala a clădirii execuția sa prin tragere cu pistolul din spatele unei mașini asupra sa, pistol care însa nu s-a descărcat spre decepția vizibila a polițistei, întreaga procedura de execuție înscenata fiind probabil justificata de o presupusa tentativa de evadare a arestatului la ieșirea acestuia pe ușa principala a imobilului utilizata ca pretext, evadare care însa nu avusese loc, deși arestatul ieșise primul pe ușa principala a clădirii fiind urmat de cei doi polițiști.

In cazul in care suspectările, in special aceea de rezistenta si violenta intenționata la adresa funcționarilor in exercițiu ai serviciilor de ordine ale statului, ar fi corespuns intr-adevăr realității, ar fi avut loc o acuzație in justiție si o sancțiune a acuzatului (in speța eu însumi), verdictul la adresa celui din urma ar fi trebuit sa fie administrarea unei pedepse aspre. In realitate însa, acesta întreaga procedura juridica exemplara nu a avut loc, ci mai degrabă o mușamalizare juridico-financiara prin răscumpărare financiara de gen american, desfășurare tipica delictelor minore care nu afectează exercitarea forței de ordine in stat ca in presupusa situație de acuz.

In prezent circumstanțele de mai sus mă fac sa suspectez ca intenția autentica a autoritarilor germane a fost aceea de a extorca fonduri prin acțiunile de politie si justiție din acea perioada, in particular la adresa mea. Aceasta suspiciune este întărita 

·         de evidenta coluziune procedurala constatata de mine intre proprietarii spatiilor locative pe care le închiriasem si serviciile de politie locala, in decursul arestărilor in Muenchen si Stuttgart,

·         de nutriția si salubritatea in închisori surprinzător de insuficiente pentru condiția Germaniei, precum si

·         de lipsa in detenție a oricărui acces la o asistenta juridica, cat si

·         de obligația de a da declarații sumar protocolate sub constrângerea politiei germane si

·         de a semna documente de cedare de autoritate fata de politia germana cu termen de aplicare după eliberarea mea in lipsa oricărei acuzații in scris sau a unei autorități juridice competente de adresat pentru clarificarea ulterioara a eventualelor acuzații,

toate aceste fapte contrazicând procedurile in genere uzitate in Germania conform cunoștințelor mele prealabile.

Toate observațiile de mai sus subliniază caracterul singular, absurd si extrem al experiențelor menționate, experiențe care mi-au lăsat impresia din păcate persistenta de a fi intrat cu acele ocazii in contexte germane locale anormale de ’Law and Order’, care au acționat asupra mea atât fizic cat si psihic in moduri ilogic de agresive, pentru a nu caracteriza aceste contexte direct medical prin atributul de a fi maladive psihologic, sau poate chiar psihiatric.

Evenimentele fizic si psihic violente la adresa mea din anul 2006 in Germania au avut un ecou după plecarea mea din Franța la sfârșitul anului 2013, si revenirea mea in Germania in anul 2014 cu scopul de a găsi o poziție profesionala adecvata in Occident. După ce am participat in acest scop la Frankfurt la o conferința de Informatica Teoretica pe o tematica care mă preocupa dar care este lipsita de tineri enoriași in cuventul Benedictin din Marienstadt, am fost capturat si reținut de poliția privata a magazinului Primark din Frankfurt si predat politiei germane cu acuzația inventata ca a-si fi vrut sa ies din magazin cu un obiect furat pe care in realitate îl țineam in mana in interiorul magazinului si care nu valora decât 4 (patru) EUR. Cu ocazia aceleași șederi in Frankfurt mi-au fost furate si distruse obiecte intr-un hotel iar politia germana chemata de mine m-a acuzat ca as fi cauzat singur circumstanțele pentru a avea un motiv de a face apel la serviciile politiei germane, si ca deci sunt un caz psihiatric care trebuie tratat cu forța in Germania. Putin timp mai târziu, tot cu scopul de a stabili contacte profesionale de interes, am participat la Institutul de Informatica al Universitatii din Stuttgart la o conferința organizata de Google care a fost vida de idei dar gonflata cu cantitati si numere care se voiau impresionante. După conferința m-am reîntors in camera închiriata de mine de câteva saptamani in Hotelul Commundo Telekom alăturat, de unde am fost expulzat in mod categoric de direcția hotelului pe suspiciunea complet inventata ca as fi incalcat regulamentul intern, după o piesa de teatru acuzatorie si injuratorie la adresa mea jucata de personal, care afirma ca am fumat in camera deoarece descoperise chiștocuri de tigare in coșul de gunoi din camera.

The Forced Retention by the French State Authority on French Soil

After being visited in Paris and informed about the recent events in Romania by female colleagues from the German School in Bucharest in the summer 2003, I decided to involve into real estate investments in Romania, which I calculated to be surprisingly profitable at that point of time, because of generating a return on investment (ROI) of 15-50 % per year. Before Romania entered NATO in the spring of 2004, when the market was still expanding, I rapidly invested in the center of Bucharest in an apartment, and insistently convinced my parents to invest together with me in a real estate also in the center of Bucharest. After only two years of involvement, both affairs turned out to double the respective investments, thus generating a ROI of 200 % per 2 years, that is 40 % per year, which was considerable for such simple investments as real estate, and raising the suspicion that there was already a high risk that the market was overheated. I therefore retired from all financial involvement in real estate in Romania. Nevertheless, against my better knowledge and advice, having become over-obsessed by the opportunities, my parents decided in the summer of 2007 to go ahead and get financially further involved in a large real estate at the periphery of Bucharest, and even to contract a large credit in order to finance the entire acquisition, doing so after Romania had entered the EU in January 2007, when the market was already blown up and about to implode, which indeed took place in 2008, settling to the values of 2006. This evolution caused considerable psychological and organizational crediting pressure onto my parents and numerous contradictory and conflicting discussions between myself and my parents who were continuing to increasingly back-up their investment with further financial and material means of the family, nurturing on the hope of a market value increase that proved to be ever more vane, instead of retiring with a financial loss from such simplistic affairs as real estate and invest in more complex alternative opportunities such as information technology that were already emerging even in Romania, as I insistently advised.

These authority conflicts with my parents finally led to their extreme decision to try mastering my behavior by appealing to the French state authority in December 2009 which decided against my interest to retain me by force and repress my will on French soil, as I describe below.

During the mandate of president Sarkozy that started in April 2007, as a consequence of the increasingly contradictory and conflicting views between myself and my parents regarding the financial involvement in Romania of my family which was established in France, I was two times psychiatrically hospitalized by force by my family at an interval of only several days around Christmas 2009, after the decision and intervention of their medical advisors, Dr. Laure GAGNAIRE and her own father Dr. GAGNAIRE, both living in the town where my family had established, namely 60500 Chantilly/France, and both practicing general medicine (“medecins generalistes”) while having no qualification in psychology and psychiatry. The first time, after being immobilized by their medical personnel at home, I was taken by force to the ambulance, immobilized inside, and delivered into the psychiatric Hospital St. Anne in Paris, where a Dr. GALOIS decided to retain me by force and let four medicals immobilize and inject me with neuroleptica. After sleeping the night in the hospital I took advantage the next day of an open door, left the hospital and turned back at home where I was supposed to spend Christmas with my family. To my surprise I was again hospitalized, this time into the closed section, the so-called ‘protected’ zone (zone “protegée”), of in Paris, where I was interviewed for about one hour by a Dr. Sebastien MACHEFAUX, a genuine Frenchman (“francais de souche”), at least a decade younger than myself, together with his Arabian female medical assistant, who reproached me during the conversation that I had awkward behavior and behavioural insufficiencies.

I was asked the standard question as to why I thought that I was there, delivered and retained in the closed section of a psychiatric hospital. I answered that I was preoccupied at that point of time with the financial and psychical state of my family, which lived under credit pressure while remaining overinvolved in real estate investments in Romania, situation that led to an increasing psychic pressure and numerous conflicting attitudes inside the family. These matters were immediately side-tracked by the psychiater who essentially showed an interest just in my intimate female relationships in France, which at that point of time were indeed inexistent and by the question as to whether I had any bad feelings against my parents who had signed for my forced hospitalization. Being aware that the psychiater did not understand that it was me that had the overview and moral responsibility of all financial involvement of my family that I had initiated while having only limited legal leverage onto their decisions, I came to the conclusion that the very purpose of the questions was to try to find a psychological pretext in order to retain me by force. I remained very rational and tried to deflect all questions. Even this attitude of mine led to no success, as I am later on convinced no other strategy would have, because the psychiater’s opinion was made-up from the very start in favour of my parent’s negative judgement of my conduct, which seemed to them to be ‘disrespectful’, while in fact it was just incomprehensible to them, and not of much interest to the psychiater.

Subsequently I was detained for one month and a half and obliged to intake and be injected with increasing doses of neuroleptica until I conveyed to the menace expressed by the French psychiaters of being searched and captured by the French police if I try again to leave French soil. While being injected with high doses of neuroleptica and under this procedural pressure of the French state I decided to demand the French citizenship in order to have equal rights with French citizens, such as to try to exit France from above (“par le haut”) by obtaining a position within the French society.

Tratamentul psihiatric forțat asupra mea in Franța in anii 2009-2016

Cu timpul, analizele pe care le-am făcut asupra experiențelor de viața atât private cat publice trăite in Franța cat si a relației cu Romania nu am putut sa le articulez in spațiul public, si din ce in ce mai puțin in spațiul privat, deoarece familia mea era constrânsa de a nu le observa gravitatea si de a le trece sub tăcere in exterior, pentru a nu agrava situația intrând in conflict cu mediul francez, devenind astfel in mod artificial din ce in ce mai dependenți de contextul social si statal francez. Relațiile familiale din Germania respectiv proprietățile familiale din Romania au devenit cu timpul complex de accesat si administrat si anume in măsura crescătoare.

In tot decursul șederii familiei mele in Franța, conștienta si percepția familiei mele a constrângerilor, coercițiilor si șantajului material, religios, moral si intelectual asupra lor, spre a numi doar câteva din axele pe care s-au degradat, cat si a alternativelor la toate acestea, au fost recurent si insistent articulate, motivate si explicate de către mine, interactie care însa s-a irosit in discuții contradictorii cu mine, ca urmare a atitudinii lor din ce in ce mai captive mediului francez. Astfel, din punctul meu de vedere, s-a creat de facto o condiție de ostatec a familiei mele in Franța, cunoscuta in istoriografia mai puțin afectiva a acestui spațiu ca fiind rezultatul tipic al unei șederi mai îndelungate, situație pe care familia mea nu mai era dispusa sau capabila sa o recunoască, deși in prealabil conștienta.

Ca urmare a atitudinii mele din ce in ce mai critice la adresa parintilor fascinați de personalitatea si mandatul presidential al lui Nicolas SARKOZY, care importa neoconservatorismul in Franța, ca si a discuțiilor din ce in ce mai conflictuale relativ la profitul si sensul investițiilor parintilor mei in Romania, am fost internat forțat la Hospital St-Anne in Paris in 2009/2010 pentru a fi supus administrării de neuroleptice de generație noua, si prin urmare adictionarii fata de droguri dure, tratament impus de statul Francez începând din Decembrie 2009 pana in Decembrie 2013.

Astfel, s-au efectuat asupra persoanei mele de crăciunul 2009 doua internări cu forța la interval de câteva zile, prima de către medicul de cartier Dr. Laure GAGNAIRE, a doua si de către tatăl acesteia Dr. GAGNAIRE, de asemenea medic de cartier, ambii in 60500 Chantilly/Franța precum si de Dr. GALOIS medic psihiatru la spitalului psihiatric St. Anne din Paris/Franța a cărei secție închisa numita ‘protejata’ unde am fost internat in final era condusa de Dr. Sebastien MACHEFAUX, medic psihiatru. După o conversație de o ora in care cel din urma m-a tras la răspundere de idei delirante care după părerea acestuia proveneau in mod mai mult sau mai puțin explicit de la lipsa de contacte intime cu femei in Franța,  exagerând si chiar inventatind deformații de personalitate pe care le-as avea astfel încât sa justifice internarea pentru o luna si jumătate, internare urmata de intimidări din partea autoritatilor franceze si amenințarea din partea psihiatrilor francezi de arestarea cu politia franceza in caz de schimbare de domiciliu in afara Franței.

Mi s-a aplicat un tratament forțat cu doze ridicate de neurolepticul RISPERDAL injectat timp de un an si administrat oral sub coerciție după aceea timp de 3 ani pana la prima ocazie de plecare a mea din Franța in 2013. In fata justiției franceze, nu am avut acces la un traducător, cazul a fost rapid clasat si delegat autoritatii doctorilor si a familiei aflate tot in Franța, aceasta procedura derulându-se in paralel cu o totala trecerea sub tăcere din partea serviciilor sociale franceze mandatate si finanțate de statul francez in acest scop, a oricărei asistente financiare, tăcere neconforma cu misiunea acestora de informare. Daunele psiho-somatice si financiare cauzate de acest tratament au fost cuplate de o constanta minare a propriului moral prin presiunea autoritara a doctorilor si asistenților francezi, majoritatea daca nu in exclusivitate de confesiune catolica, punctând la fiecare ocazie, presupuse incapacitati si handicapuri pe care le-as avea.

După internarea mea forțata, fratele meu, care de fapt de cel puțin 15 ani intr-o stare cu mult mai grava de afecțiune, a fost si el reinternat sub coerciție in 2010 la aceeași secție închisa zis ‘protejata’ a spitalului St. Anne din Paris fiind plasat sub tutela aceleași echipe de doctori, administrandui-se forțat neurolepticul LEPONEX si evitatand de puțin un tratament cu șocuri electrice cerebrale, la moda in anii 1950, pentru care seful secției, Profesorul Dr. OLIE, aflat puțin timp înainte de pensionare, căuta cu convingere si insistenta acordul necesar al parintilor, care inițial erau convinși de eficacitate, dar care, sub influenta si contr-argumentarea mea obstinata si salvatoare timp de o luna si jumătate, s-au răzgândit si au refuzat in final.

Este de constatat ca numeroasele analizele medicale efectuate in aceasta perioada sub coerciția evenimentelor s-au adeverit a fi a posteriori inutile, ducând la înregistrarea pe suport electronic a datelor digitalizate ale întregului corp (interior si exterior, inclusiv partile informațional esențiale ca creierul si genele), care deci sunt disponibile in Franța, dar nu in posesia mea. De asemenea este de remarcat ca toate afecțiunile si leziunile puse in evidenta in persoana mea sunt in mod surprinzător simetrice sau chiar plasate pe axa de simetrie corporala.

Enumar in continuare numeroasele investigații marcante in 2012 in perioada tratamentului meu psihic:

·         Multiple analize sangvine si de urina ale tuturor parametrilor de interes, in special cei renali prin spitalizare de o saptamana, Doua electrocardiograme (ECG).

·         Identificarea prin multiple tomografii, radiografii si a unei scintigraphii final concludente, a unei tumori subrenal-tangente, quasi-simetrice, deci benigne.

·         Doua CT (computer tomographies) ale creierului sub masca completa aderenta capului, folosind un produs de contrast injectat venal, in poziție corporala orizontala, de durata de cate o jumătate de ora cu efecte in final claustrofobice, fata-dos.

·         Cinci CT („scans”) ale întregului corp mai puțin capul, folosind un produs de contrast injectat venal, in poziție corporala orizontala, de durata de cate un sfert de ora, fara efecte claustrofobice.

·         Un PET (Positron-Electron-Tomography) a întregului corp mai puțin capul, folosind un produs de contrast venal injectat, in poziție corporala orizontala, de durata de in total o jumătate de ora, cu întrerupere de 5 minute in interspațiul dintre inelele independente aflate  la distanta de aproximativ 40 cm, cu slabe efecte claustrofobice.

·         radiografie X de mare rezoluție („scintigraphie”), folosind un produs de contrast venal injectat, complementara analizei PET, exclusiv a torsului, folosind un produs de contrast injectat venal, in poziție corporala orizontala, de durata de doua zeci de minute, fara efecte claustrofobice.

·         Un MRI (Magneto-Resitive-Immaging), a întregului corp total imobilizat in tub mai puțin capul, folosind un produs de contrast venal injectat, in poziție corporala orizontala, de durata de in total o jumatate de ora, cu întrerupere de 10 minute in care corpul a rămas nemișcat, perioada foarte claustrofobica intre cele doua sesiuni, senzație care s-a amplificat in a doua sesiune, si s-a retractat dificil după terminarea analizei.

·         analiza genetica exhaustiva (secventare totala) din doua probe de sânge.

·         endoscopie si o coloscopie, ale întregului tract digestiv superior si inferior, cu anestezie totala prealabila.

·         deformații si denaturări regulate (pana la înnegrire) ale unghiilor de la picioare, inexplicabila prin infecții cu fungi in urma analizelor specifice, cu modificare remanenta a geometriei si consistentei unghiilor.

De asemenea este de remarcat faptul ca in aceasta perioadă, sub acțiunea stresului condiției coercitive in care eram plasat, am fumat doua-trei pachete de țigări cu filtru pe zi.

După internările forțate in psihiatrie din 2009/2010 la Paris, tratamentul forțat cu neuroleptice, si sechestrarea pe teritoriul Francez sub amenințarea arestării de politia franceza la orice tentativa de deplasare in cazul ambilor frați, am decis de unul singur sa sancționez aceste erori de evaluare obstinate prin care eram obligat sa suport obligațiile care decurgeau din condiția coercitiva impusa de legislația Franceza si sa profit din plin de toate drepturile care decurg din aceasta condiție legala, inclusiv si in special de drepturile financiare.

Ca urmare a faptului ca am achitat conștiincios cotizațiile sociale si impozitele in perioada șederii mele in Franța, am decis sa cer pentru mine si pentru fratele meu din partea statului francez alocația sociala ce se cuvine persoanelor declarate ‘handicapate’ mental, si sa cer atât pentru fratele meu in 2013 cat si pentru mine in 2016 pensia de peste 1500 € brut, care este garantata in astfel de cazuri de casa privata de asigurări numita CIPAV (Caisse Interprofessionnelle de Prévoyance et d'Assurance Vieillesse), cu sediul in Rue de Vienne nr. 9, FR-75000 Paris, Franța, si la care am contribuit amândoi in total timp de peste treizeci de ani prin activitatea noastră liberala.

După o bătălie protocolara inițial inaccesibila, procedural complexa si oficial argumentata am obținut pensia la nivel maxim independent de starea noastră reala deoarece in mod oficial Franța si Germania ne declaraseră si trataseră cu forța drept ’bolnavi mental’ atât pe fratele meu începând cu 1985/86, cat si pe mine începând cu 2009/10, in timp ce motivul real fusese in ambele cazuri faptul ca am preferat sa rămânem naționali romani, neasimilați si neadaptați, chiar si după trei decade de emigrație. Conform statutului casei private de asigurări, aceasta pensie va trebui să ne fie plătită pana la vârsta de 65 de ani oriunde pe planeta, fiind impozabilă exclusiv în tara in care domiciliem prin evitarea dublei impuneri.

In plus, fiind agasat de excesul de autoritate exercitat de reprezentații aparatului statal francez in funcții decizionale asupra mea m-am simțit constrâns sa adopt cetățenia franceza pentru a fi din punctul de vedere al legislației franceze la fel de favorizat in drepturi pana la accederea unei poziții echivalente in privilegii sau altfel părăsirea definitiva a teritoriului francez, cetățenie pe care m-am străduit sa o înapoiez de la începutul anului 2014, deoarece i-si îndeplinise scopul impus si pasager.

The Defense of the Thesis and the Departure from Western Europe

During this period of internal opposition to the French state authority, just for the sake of not abandoning the conceptual scientific work that I had previously performed, I decided to finalize the French doctoral thesis in 2010 and 2011, this time satisfying the minimal requirements for obtaining the doctoral degree and giving up all ambition that the manuscript be worth understanding by humans. Therefore, I produced proofs that were correct and as minimal as possible but did not present any abstract view or universal idea, generally expected to lead the inquiry of any piece of good theory, either in the thesis manuscript or during the defense of the thesis which took place in March 2012 at Chevaleret/Paris, nevertheless passing the examination with highest honours, because of laying the stress of my discourse on the semantical formalization of the intuitive notion of resource consumption, which is ubiquitous in both engineering end economy. This being said, the model of Resource Orders that I have presented in the thesis did contain an additional original idea, namely that of enriching resources from the customary discrete (binary) to a continuous (real) valuation, having as application in mind the numerous examples of engineering (hybrid system design for instance) and economy (industrial workflow management for instance).

Despite vainly applying for all positions in Computer Science accessible to me for 1 year in 2012-2013, I could not obtain a satisfying position within the French society. After four years of forced retention on the French territory, I, therefore, decided to leave by all means available to me, and to give up the French citizenship as soon as possible, citizenship that I had acquired under the procedural blackmail and authoritarian pressure perpetrated by the French authorities.

After leaving France in 2013 and spending the year 2014 in Germany, I decided in 2015 to resettle in Romania where I was born and had lived my first 20 years, and to demand of the German state authority in 2016 a certificate of conduct, that is supposed to contain all registered misbehaviours that are still recorded of the person in question, only to find out that mine was in fact completely and absolutely empty, thus in my view exposing the repressive nature and the legal mockery that the German Law and Order has become during the last decade, much resembling the similar evolution that was reported from the USA ever since year 2K.

As a consequence of the above I gave up at the beginning of 2016 the German Citizenship (which I had acquired in 1993), and returned the German passport (that I had been given immediately after my emigration from Socialist Romania to Federal Germany in 1984 because of being considered of German origin in the sense of the German Constitution) via the German Embassy in Bucharest back to its issuers, the German state authorities. In 2016 I have equally vainly tried to get informed via the French Embassy in Bucharest, which did not react to my information request, about the precise official conditions allowing myself to give up the French citizenship. After a considerable effort to gather the necessary procedural information from publicly available internet sources I finally was able to repudiate the French citizenship in 2017 together with the allegiance duty toward France that is implicitly supposed to go along with the citizenship.

*********************************************************************************

Din experiențele descrise mai sus am ajuns cu timpul la concluzia ca am fost supus împreuna cu fratele si chiar părinții mei in mod crescător la discriminare, persecuție si in final sechestrare pe teritoriul Franței si al Germaniei sub motive din ce in ce mai exagerate. Am intenția sa redactez cu timpul pe situl meu internet www.teodosiu.net, actualmente situat in Romania, atât memoriile mele sumatorii relative la emigrația de trei decade (1984 – 2014) in Europa de Vest cat si planurile mele de viitor, fiind interesat de a colecta reacțiile lectorilor pe adresa mea de email .

Redactata astăzi, 6 iunie 2017, la București.

Dan TEODOSIU

*********************************************************************************


Constatări negative relativ la parcursul familiei mele in Occident

Tari; Perioade

Constatări negative

Germania;

1984-1994

Împrumuturi de tipul BaföG, fără dobânda, zis sociale, in scopul finanțării studiilor fraților, care trebuie însa returnate in întregime după studii ca in cazul fratelui meu, sau pe jumătate din motive de excelenta in studiu, ca in cazul meu.

Studii autodidacte ale fraților, condiționate de nivelul mediocru al sistemului universitar, in particular al corpului de învățământ care este in general descalificat, avansat in vârsta si lipsit de interes dar pretențios relativ la satisfacerea propriilor criterii de evaluare conform unui sistem incomprehensibil in unele cazuri patente, precum si nerecunoașterea calității cunoștințelor, in particular științifice, cu care am plecat din mediul universitar de elita roman.

Angajări in domeniul public si privat ale fraților, cu mult sub-remunerate in raport cu calificarea, prin care se profita de cunoștințele studenților deja formați, sistem care se extinde in mod consecvent la lucrările de studiu si master dirijate de comun acord intre public si privat care ascund in realitate un furt intelectual la adresa studentului.

Interacțiune științifica discriminatorie asupra fraților in comparație cu etnicii exclusiv germani sau consorții acestora precum si tentative de intimidare cu scopul ejectării din sistemul de învățământ si cercetare public in cel privat.

Aducțiuni ale fratelui ca de exemplu fumatul a 1 pachet de țigări pe zi si consumul regulat de bere blonda, precum si alterări somatice excesive in raport cu vârsta ca de exemplu scăderea masei musculare, început de obezitate si calviție timpurie.

In cazul fratelui: Internarea psihiatrica coercitiva in Franța in 1985, si forțata si repetata in secții închise in Germania in 1986, si drogare cu neuroleptice dure de tip HALDOL administrate prin coerciție timp de o luna pe cale injectabila, si de tip SEMAP administrate timp de opt ani pe cale orala prin coerciție.

Dependente psiho-somatice ale mele ca de exemplu fumatul, precum si probleme somatice excesive in raport cu vârsta ca de exemplu scăderea masei musculare, început de rahitism, cearcăne adânci si negre, scăderea capacitaților vizuale si calviție parțiala timpurie.

Franța;

1993-2016

Achitarea de credite private contractate de părinți in timpul studiilor fraților in Germania, acordate numai la dobânzi prohibitive de peste 15 %, care spre interesul însuși si tacit al băncilor derapase in supra-îndatorarea părinților.

Angajări ale fraților, sub-remunerate in raport cu calificarea, si chiar munca la negru, atât in domeniul public cat si in cel privat, pentru susținerea financiara a părinților, si impozitare incomprehensibila, excesiva si derapantă pe munca numita activitate liberala, organizata si efectuata in regie proprie de familie.

In cazul fratelui: Adicțiuni in raport cu vârsta ca de exemplu consumul de cafeina in cantități impresionante (1 cana pe zi), fumatul a pana la trei pachete de țigări pe zi si consumul regulat de bere blonda timp de 20 de ani; Alterări somatice importante, fără cauza constatabila, ca de exemplu creșterea greutății corporale, formarea de cearcăne, calviție aproape totala si albirea timpurie a parului.

In cazul meu si a tatălui meu: Studii autodidacte si cercetări izolate condiționate de animozitățile si luptele intestine generalizate din sistemul de învățământ si cercetare, luarea de poziții oarecari, sau chiar mai rău stabilirea de relații preferențiale, implicând riscul unei interpretări false a propriei atitudini, si deci urmata de sancțiuni.

In cazul meu: Abuz de funcție si abuz de autoritate cu scopul exploatării științifice si a furtului intelectual care exercitata atât in activitatea publica, in cazul meu si al tatălui meu, cat si in cea privata, in cazul meu si a fratelui meu.

In cazul meu: Adictiuni in raport cu vârsta ca de exemplu consumul de cafeina in cantități impresionante (1 cana pe zi), fumatul a pana la trei pachete de țigări pe zi si consumul regulat de vin roșu timp de 17 ani; Accidente suspecte ca de exemplu o discopatie lombara parțial invalidanta; Alterări somatice importante, fără cauza constatabila, ca de exemplu dureri acute de stern si mandibula, înnegrirea si căderea unghiilor, dereglarea sistemului hormonal tiroidian, creșterea mare a greutății corporale, formarea de cearcăne întinse, adânci si negre, calviție avansata si albirea timpurie a parului. Probleme somatice ca de exemplu deteriorarea circulației sangvine si ușoara flebita.

Internarea psihiatrica forțata in secție închisa numita ‘protejata’ a mea respectiv a fratelui in 2009 respectiv 2010, si drogare cu neuroleptice dure de tip RISPERDAL, respectiv LEPONEX, administrate timp de un an, in cazul meu pe cale injectabila cu forța, in cazul fratelui meu pe cale orala prin coerciție, iar apoi ambilor timp de trei ani pe cale orala prin coerciție.

Investigații si analize somatice repetate si/sau extreme prescrise familiei de către medici, dovedite ulterior a fi inutile, si cauzând o teroare psihica si o supunere artificiala fata de corpul medical, in cazul meu particular de exemplu prin tomografii si Electro-Encefalo-Grame (EEG) ale creierului, si cu excepția fratelui de exemplu prin analize genetice sau sangvine si Radigrafii-Magneto-Nucleare (RMN) ale corpului.

Germania si Franța;

1984-2016

 

In cazul fratelui, ieșiri zilnice si programate la local si discuții cu localnici in scopul întreținerii de relații zis sociale, ocupație cu profit social redus pentru frate si spre subvenția economiei locale: in Germania (1984-1993) ieșiri la ’Kneipe’ si discuții cu mitocani germani (simpletons); in Franța (1995-2015) ieșiri la ’Café’ si discuții cu palavragii francezi (smalltalkers).

In Franța: Desincronizări, congestii, incidente, accidente si greve in circulația cu trenul, RER-ul, metroul si mașina, care cauzează in programarea la ore fixe întârzieri recurente, deflectări de la parcursul inițial si in final la chaos, care cauzează la rândul lor efecte similare in programul de viața al utilizatorului de mijloace de transport, atât publice si cat si private.

In Franța: Achiziționări crescător adictive de bunuri si servicii inutile (over-consumption) si supra-cheltuire (over-spending), cu scopul imaginar al integrării sociale dar efectul real al subvenționării economiei locale. In cazul tatălui meu in principal relativ la obiecte de consum in supermarkets, in cazul mamei mele in principal relativ la obiecte de lux in boutiques, si in cazul ambilor relativ la servicii artizanale, cu toate supra-evaluate (over-evaluated) ca raport calitate/preț fata de Romania.

Deflectarea de la accesul la drepturi si profituri informaționale ale familiei, cu impact asupra propriei stări financiare sau medicale, care decurge din condiția redusa a imigrantului la care am fost supuși atât de stat cat si de societate in ciuda posesiei cetățeniilor autohtone.

Germania;

1989, 1994,

2006, 2014

Controlul rasterizat (comandat automat) pe strada sau chiar acasă de către forțele de ordine (sub suspiciunea de atitudine subversiva) care au culminat cu acțiuni excesive violente ale forțelor de ordine publica si privata asupra mea, si supunerea mea la examinări exagerate si coercitive ca de exemplu luarea de amprente sau scan-ul de iris care se aplica in genere doar in cazuri extreme.

Franța, 2004/5;

Germania, 2014/5

In cazul meu in Paris/Franța si Stuttgart, Frankfurt, München, Berlin/Germania: Părăsirea domiciliului personal compulsiv condiționata de programul de viața repetitiv si adictiv, si cazarea in hoteluri si consumul in restaurante din ce in ce mai scumpe cu scopul neatins al vizitării unor obiective profesionale sau turistice locale, in contra intenției spre propria dauna materiala si spre profitul economiei locale.

Return to homepage

© Dan TEODOSIU

dan@teodosiu.net

27 June 2017